Online e mai simplu. Sau aşa pare la prima vedere. Însă faptul că ajungem aproape instantaneu la informaţiile pe care le căutăm sau ne conectăm mai uşor cu prietenii nu înseamnă şi că e mai simplu. La fel de important precum să ştii ce şi cum să cauţi pe Google este şi cum să fii în siguranţă online.
Ce punem şi ce nu punem pe Social Media
Ori de câte ori deschidem un cont pe una dintre aplicaţiile de socializare proprietarul acesteia ne cere nişte date personale. Acestea sunt mult mai importante decât ar putea părea pentru că sunt cele care permit ca noi să fim identificaţi.
Principalele date personale sunt:
- numele şi prenumele;
- adresa la care locuim;
- adresa de email;
- numărul cărţii de identitate sau CNP-ul;
- locul în care te afli – prin funcţia de localizare a telefonului mobil;
- conturi bancare;
- IP-ul – adresa de protocol de internet, adică „numele” calculatorului sau telefonului mobil de pe care intru pe internet;
- identitatea vizuală – faţa ta.
Conform legii, astăzi folosirea datelor cu caracter personal în scopuri pe care posesorii lor nu le cunosc, nu le controlează şi care pot fi împotriva intereselor lor este ilegală şi pedepsită. Poţi să dai însă aceste date: medicului care te examinează, poliţiei, jandarmeriei, echipajelor de salvare şi pompieri sau profesorilor.
Informaţiile pe care le postăm pe reţelele sociale sunt accesibile şi celorlalţi abonaţi. Chiar dacă postăm o informaţie sau o fotografie doar pentru un mic grup de prieteni sau chiar pentru unul singur, aceea nu mai poate fi ştearsă. Faptul că o ştergi tu nu înseamnă că ea nu a fost deja copiată şi redistribuită. La fel şi un live care poate fi înregistrat de altcineva în timp real.
Aşa că e bine să ne gândim la informaţiile pe care nu am vrea să le vadă oricine sau, de exemplu, pe care nu am vrea să le vedem afişate pe un ecran mare, în oraş. Implicit, acestea sunt şi informaţiile pe care nu trebuie să le faci publice:
- datele personale;
- imagini sau informaţii care pot ajuta pe cineva să afle unde locuiesc, cu cine sau unde merg la şcoală;
- orice fotografie, video sau live publici trebuie să te gândeşti dacă te-ar deranja să le vadă oricine.
Chiar şi conştient fiind de toate astea, tot e bine să ai grijă la setările pe care le faci. Oricând postezi ceva poţi alege cine vrei să aibă acces la mesajul tău, iar cea mai bună idee este ca postările tale să fie vizibile doar pentru prietenii apropiaţi. Asigură-te şi că nu este activată funcţia de locaţie din setările telefonului pentru că altfel fotografia ta va permite identificarea cu precizie a locului în care te aflai când ai făcut-o. Dacă faci o transmisie live asigură-te că nu poate fi identificat locul în care te afli.
La fel de important este şi cum îţi alegi prietenii din reţeaua pe care o foloseşti. Există 3 categorii de oameni pe care îi poţi avea în reţeaua ta de prieteni:
- persoane pe care le cunoşti din viaţa reală;
- persoane pe care nu le cunoşti, dar cu care ai prieteni comuni;
- persoane pe care nu le cunoşti şi cu care nu ai prieteni comuni.
Cu cât vrei să fii mai ferit de pericole, cu atât mai bine îţi alegi oamenii cu care te împrieteneşti pe Social Media.
Acceptarea în lista de prieteni a unei persoane necunoscute doar pentru că arată OK nu este o idee deloc inspirată. Poza poate să nu fie reală şi chiar dacă e reală, intenţiile pot fi rele. Când primeşti un mesaj de la cineva gândeşte-te în ce categorie intră: îl cunoşti din viaţa reală, este cunoscut al vreunui prieten sau nu ai nicio idee despre cine ar putea fi. Dacă nu ştii cine e, verifică-i profilul, prietenii, ce postează, dacă poate fi vorba de un cont fals.
Dacă nu aveţi nicio legătură nu-i răspunde la mesaje şi, mai ales, nu-i da nicio informaţie despre tine – nici unde eşti, nici cu cine sau ce faci şi, în niciun caz, fotografii sau filmuleţe cu tine. Există persoane adulte care şi-au creat profile de copii ca să îi păcălească şi să îi exploateze pe cei cu care intră în legătură.
Cum rămâi în siguranţă pe net
Riscurile când stai pe internet sunt şi legate de posibilitatea de a deveni ţinta hoţilor din online.
Furtul de identitate devine o banalitate dacă hoţul are acces la câteva date personale sau informaţii care îţi dezvăluie preferinţele. Dacă îţi uiţi parola, de exemplu, sunt aplicaţii care îţi dau ocazia să intri în cont răspunzând la câteva întrebări de securitate, precum culoarea preferată, numele câinelui sau al celui mai bun prieten. Oare tu ai date de acest gen făcute publice?
Astfel de informaţii pot ajuta un hacker şi să îţi ghicească parola. Se ştie că cei mai mulţi oameni îşi creează parolele în funcţie de interese, oameni apropiaţi sau date importante. Ştiai că una dintre cele mai răspândite parole este chiar cuvântul „parolă” sau „password” în engleză?
Dar de ce ar vrea cineva să-ţi fure identitatea?
- Ca să-ţi fure banii online sau să cumpere lucruri cu ei.
- Ca să hărţuiască/şantajeze online pe cineva în numele tău.
- Ca să te hărţuiască/şantajeze pe tine obţinând informaţii confidenţiale despre tine sau discuţiile tale private.
- Ca să afle unde locuieşti şi să dea o spargere.
Termenul de phishing vine de la verbul „to fish” care în engleză înseamnă „a pescui”, iar tehnica a primit acest nume tocmai pentru că se bazează pe acelaşi principiu: se aruncă o momeală şi aştepţi ca cineva să muşte din ea:
- Lăcomia – anunțurile care promit avantaje foarte atrăgătoare; poate fi vorba despre bani – “poți câștiga 1000 de lei dacă trimiți acest formular completat – iar datele din formular sunt datele tale personale.
- Frica – “Instagram cere confirmarea identității tale; dacă nu trimiți acum Numele și CNP-ul tău, îți va șterge contul”.
- Curiozitatea – “dacă vrei să vezi clipul acesta, trimite o fotografie cu tine”.
- Ocazia unică – “cel mai nou model de scaun de gamer va fi trimis gratuit primelor 10 persoane care ne trimit formularul completat” (unde se cer numele, profilul de instagram și adresa „ca să știm unde să-l livrăm”).
- Presiunea timpului – multe dintre anunțurile acestea sunt însoțite de cuvinteca “urgent!”, „acum!”, „imediat!” ca să nu-ți dea timp să te gândești.
Phishing-ul se bazează pe momeli de genul celor de mai sus şi pe câştigarea încrederii – pentru că nu e totuna cine face promisiunile. De obicei, mesajele înşelătoare vor să convingă că vin din partea unor instituții serioase – bănci, companii de telefonie, vedete etc.
Ca să te protejezi de asemenea păcăleli, trebuie să fii atent la identitatea celui care îți trimite mesajul:
- Adresa de net seamănă cu cea originală, dar există mici diferenţe.
- Adresă suspect de scurtă.
- Adresă ascunsă într-un link.
- În cazul unei persoane, nu a unei instituţii, pe care nu o cunoşti trebuie să verifici dacă există cu adevărat.
Dacă observi că cineva îţi cere date personale şi în acelaşi timp fie îţi face o propunere care sună incredibil de bine, fie încearcă să te convingă să iei o decizie extrem de repede, opreşte-te. Poate să fie un caz de phishing. Dacă eşti 100% sigur că e phishing, cel mai tare e dacă îi atenționezi şi pe prieteni, ca să nu cadă în capcană. Dacă nu eşti sigur că e phishing, vorbeşte şi cu un adult. În orice caz, nu lua pe moment decizia să dai curs solicitărilor din mesaj.
Anunţurile de tip pop-up sunt cele care apar uneori pe ecranul aparatului cu care eşti conectat la internet. Acestea pot fi reclame, dar pot fi şi unele care să spargă protecţia calculatorului. Pentru asta este nevoie ca noi să ne lăsăm păcăliți de anunț şi să dăm click pe un link pe care ni-l vâră sub nas.
Unele dintre cele mai frecvente anunțuri de acest fel avertizează (uneori chiar sonor, te pot speria cu un zgomot ca de sirenă) că ți s-a infectat cu un virus aparatul, deci trebuie urgent să descarci un antivirus care să-ți apere calculatorul/ telefonul/ laptopul. De obicei, antivirusul promis este de fapt chiar el un virus pe care, dacă îl lăsăm în calculator, copiază date, transmite mesaje în numele nostru sau îți poate strica calculatorul şi nu-l mai poți folosi, îți șterge sau blochează toate documentele, pozele din calculator etc. Deci nu dăm niciun click pe link-urile acestor anunțuri, ci încercăm să le închidem.
No Comments